Primul cuvant

Buna seara,

Inceputul acestui BLOG s-a consemnat la data de 30.09.2006, ora 00:10, in casa mea din Timisoara. Astazi este ziua "fratelui meu de viata" - Marius "Mercenarul", caruia ii urez "LA MULTI ANI" si toate cele bune, asa ca de fiecare data cand vom petrece de ziua lui imi voi aduce aminte si de ziua de nastere a blog-ului meu.

De unde mi-a venit ideea? Prima initiativa de acest gen am vazut-o la prietenul meu Pixi din AIESEC Oradea (www.aiesec.org, daca vreti sa aflati mai multe). E drept ca din acest punct de vedere el este cu mult mai avansat decat mine, avand deja la activ 3 ani de blogging - multumesc inca o data, prietene!

Ce imi doresc sa fie acest blog? De fapt, o reflexie a gandurilor mele, o oglinda a vietii mele (nu voi intra prea mult in detalii din respect fata de cei care il vor vizita si fata de mine insumi - e poate o chestiune de principiu, dar tin la acest lucru), si nu in ultimul rand un loc in care prietenii mei sa se regaseasca in viziunea mea si sa vada lucrurile dintr-o alta perspectiva, un lucru benefic pentru toata lumea, sunt sigur.

Cateva cuvinte despre mine? Stiu ca le asteptati, ati fi dorit sa fie primele... :) Mda, hai sa o facem si pe asta: sunt un scorpion romantic, nascut in Resita, un oras pe care il voi iubi intotdeauna, iubitor al frumosului, indiferent in ce s-ar regasi, pasionat de muzica in general (la ora actuala am infiintat o formatie de pop-rock cu prietenii mei - Cristi FREAK/FRICK, Tommy, Andy si Raul).
Mi-am regasit o veche pasiune, pianul, pe care l-am practicat cand eram copil, dupa o pauza de mai bine de 10 ani. Imi place mult berea, dar apreciez un vin bun, un cognac aromat sau chiar un whisky. Imi plac Guns n'Roses, Depeche Mode, Nirvana, Doors, Metallica, Nightwish...in general muzica buna, nu sunt foarte mofturos. Chiar si anumite manele ma incanta, dar mai mult la petreceri, cu conditia sa se incadreze in conceptul meu de "muzica". Ador clasicii - Mozart sau Beethoven, desi sunt de parere ca Bach face din orga cel mai bun mesager al spiritului.

In ce cred? In Dumnezeu. La ce aspir? La multa pace si iubire.

Ce astept de la acest Blog? Adevarul este ca nu stiu inca. Sa evadez poate din cand...de fapt, o sa vedeti voi.

Azi a fost o zi teribila la munca. Aproape ingropat in acte, oferte si sufocat de telefoane, dar am supravietuit. It takes more that that too put me down!!! Ma tot bate gandul - ce va fi acum, cand vom intra in UE? La ce sa ne asteptam? Toate lucrurile se vor schimba, sau poate nu...toate vestile astea contradictorii care ne invadeaza pe toate canalele nu fac decat sa ingroase ceata din jurul acestui miraj pana deunazi - Uniunea Europeana.

Am fost acolo. Am vazut ce e acolo. Oameni si masini, vorbe si autostrazi. FALCO - Out of the dark...se potriveste la ora asta, la fix, dar ma tem sa nu ma orbeasca lumina in care ma voi trezi. Revin la UE - sa stiti ca e aproape, foarte aproape. Trei ore cu SAAB 2000 pana la Paris si iti poti lua micul dejun la Cafe Montparnasse cu 21,20 EU (et sans compter le pourboire!!!), in loc de 6 RON in Piata 700. Sau se poate si la Casa Oglinzilor din Viena, acolo e mai ieftin, vreo 12,25 EU, fara contributia de la baie, pentru imbunatatirea igienei (ori sunt eu foarte barbar, ori chestia asta e cea mai ingenioasa masinarie de stors cativa banuti de la toti neghiobii, ca d-astia nu ducem lipsa, nicht wahr?). Aaaa...si daca ti se face dor de sarmalute in drumul dinspre Notre Dame catre La Tour Eiffel, mai exista o cursa, dar doar a doua zi. Solutia? Faci turul cheiurilor Senei si a tuturor locurilor ce merita vazute de acolo (glumesc desigur, nu se poate face asta intr-o singura zi, chiar daca ai pasii unui Goliat - sa zicem ca vezi Domul Invalizilor, Musee d'Orsay si Luvrul, dar fugitiv) si apoi tragi la un hotel "chic" situat in arondismentul X, ca sa il parafrazam putin pe nenea Iancu, si admiri Parisul si pe timp de noapte. Mirajul noptii pariziene va fi primul pas al metamorfozei care te va scoate din conditia ta de "corporatist" si te va defini pentru totdeauna ca artist ratacitor pe cheiurile Senei cantand, la orga alimentata de la o baterie auto, cand Edith Piaf si Marlene Dietrich, cand Erik Satie si Vangelis, cand Dumitru Farcas si Nicolae Furdui-Iancu - ca doar vorbeau romaneste turistii de mai-nainte, nu? - ca sa mai poti bea seara un vin la Cafe des Artistes cu Kareem, tobosarul african ce-si face veacul prin statiile RER, si Yasemin, dansatoarea exotica de la Le StripTease care...zambeste intotdeauna frumos. Iar Parisul de mai deunazi - este dus pe aripile Mistralului, iar sampania este la locul ei, la Carrefour. Nu-ti mai ramane decat Sena, in care sa iti gasesti odihna cand sufletul iti va fi prea obosit pentru a mai arata degetelor calea catre acordurile eternului "Non, je ne regrette rien".

Dar te trezesti ca stewardesa (pardon, insotitoarea de zbor) te trezeste sa iti legi centura de siguranta, deoarece vom ateriza pe Aeroportul International "Traian Vuia" Timisoara. Si iti dai seama ca n-ai gasit nici ochii, nici soaptele...a fost totul un vis, biletul ti l-au luat la poarta 25B. Maine am de trimis un contract la MetalCrane, ca mi-a trimis SMS cu comanda...si sa ma intalnesc cu Ovidiu, Gabi, Kappa, Danila, Lore si Nicu diseara, sa bem o bere la D'Arc. Petreasca ce-o mai fi facand, il mai doare spatele?

Iata prima poveste din BLOG-ul meu. Pfffft...ceasurile sunt inaintate, monser! Negresit trebuie sa merg la culcare...

Pe maine, dragi companioni de micro-haladuiala!
Razvan